Cultivarea usturoiului

Cultivarea legumelor în grădină

Cultivarea usturoiului

Usturoi

Soiurile de usturoi se pot diferenția în funcție de culoare , precocitate , aromă , dimensiune dar toate aceste caracteristici duc la două soiuri principale : usturoiul alb comun și usturoiul roșu . Primul este rustic , productiv , se poate conserva cu ușurință și are o aromă tare . Al doilea are o culoare roșiatică a cojii , cu aroma dulce , precoce , mai puțin cultivat din cauza rezistenței slăbite la umiditate . Clima și terenul . Preferă o climă temperat uscată cu expunere la lumină pentru a finaliza separarea bulbilor . Preferabil să fie cultivat pe terenuri cu expunere la sud , preferă soluri afânate , bogate în substanță organică . Mai puțin adaptate sunt solurile compacte și umede care pot reține apa și pot duce la putrezirea bulbilor . Poate fi cultivat după cartof și varză și de evitat cultivarea după ceapă sau praz . Se poate cultiva împreună cu pătrunjel , roșii sau castraveți . Poate fi semănat primăvara la sfârșitul lunii februarie

Usturoi

începutul lunii martie sau toamna în octombrie , noiembrie . Se aleg cei mai frumoși căței de usturoi de pe partea externă a bulbului și se plantează la o adâncime de 5 centimetri la o distanță de 12 centimetri pe rând și 25 de centimetri între rânduri . Fertilizarea se face administrând de la 200 la 400 kilograme de gunoi de grajd înainte de săpat . Se încorporează în sol odată cu săpatul la o adâncime de circa 30 de centimetri . Pentru semănatul în octombrie noiembrie terenul se pregătește din vară săpând la o adâncime de 25 de centimetri , urmată toamna de o mărunțire a terenului puțin înainte de semănat . Pentru cultura de primăvară terenul se sapă din toamnă ,

Usturoi împletit

primăvara se mărunțește pentru aerisirea solului și pentru îndepărtarea eventualelor buruieni . Usturoiul ajunge la maturitate la sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie , recoltatul se face într-o zi însorită când frunzele încep să se usuce . Bulbii se lasă la soare cel puțin o jumătate de zi după care se pot împleti cozile și se pot pune la păstrat într-un loc uscat și răcoros . La țară mulți cred că dacă cu puțin înainte de recolat se împletesc cozile de usturoiului bulbii devin mai mari dar nu este chiar adevărat . Practica aceasta pate fi utilă în cazul în care pământul este umed și frunzele ajung pe teren în perioadele ploioase . Usturoiul este rezistent la boli și dăunători , totuși , excesul de căldură și umiditate poate să ducă putrezirea bulbului de  usturoi . Ca măsura de prevenire trebuie aplicată o rotație a culturilor , nu se cultivă usturoi după usturoi , și pentru a evita stagnările de apă se poate face înainte de semănat o bilonare a terenului plantând usturoiul la 5 centimetri de vârful bilonului .

Boli la plante

Boli la plante, si tratamente ecologice

viroza

Plantele sunt organisme vii care prin procesul de fotosinteză sunt capabile să producă hrană. Animalele, ciupercile, bacteriile, virușii depind de plante deci în mare măsură sunt organisme parazite. În general problemele plantelor sunt cauzate de: microorganisme, viruși, bacterii, ciuperci sau de prădători: insecte, melci, omizi, mai pot fi cauzate de diferențe de temperatură și de excesul sau lipsa apei. În general planta bolnavă arată mai mult sau mai puțin evident starea sa patologică, caracteristicile sale tipice se alterează; frunzele își schimbă culoarea,  aspect de plantă ofilită, leziuni la nivelul talpinei și frunzelor. În raport cu simptomele de boală pe care planta le arată, cu

rugina

putină atenție oricine poate să înțeleagă dacă disconfortul plantei este cauzat de microorganisme, de insecte sau dacă lipsa sau excesul de apă este de vină. Bolile plantelor sunt în genere cauzate de viruși și microorganisme de tipul bacteriilor si ciupercilor. Virușii nu sun capabili să se reproducă singuri, de aceea au nevoie de o celulă gazdă pentru a se multiplica și răspândi în mediul înconjurător. Acest fenomen de obicei se concretizează prin moartea celulei gazdă. De regulă toți virușii acționează de așa natură încât să mențină în viața organismul gazdă, altfel chiar existenta virușilor ar fi compromisă. Acești viruși ajung la neveul celulelor plantei prin intermediul sevei, când datorită lucrărilor incorecte se rănește planta sau pot fi purtați de insecte, omizi când acestea consumă părți ale plantei, infestarea se manifestă  prin schimbarea culorii frunzelor,  apariția de pete pe frunze, ofilire, uscare. Sunt și viruși care au efecte pozitive asupra plantelor spre exemplu cei ce schimbă culoarea frunzelor si florilor la unele plante ornamentale cum ar fi lalelele, frezia si gladiola. Pentru a împiedica răspândirea virozelor uneltele de lucru trebuiesc sterilizate (foarfece, cuțit, etc.) și trebuiesc combătute insectele care pot să le răspândească. Bacteriile sunt organisme simple dependente de prezența apei. Multe dintre bacterii sunt utile cum ar fi cele care descompun substanța organică din sol; multe sunt dăunătore pentru că se dezvoltă în interiorul unui organism gazdă unde găsesc hrana si protecție. Unele bacterii atacă și distrug celulele organismului gazdă compromițând viața acestuia. Bacteriile pătrund în organismul gazdă la nivelul rănilor sau deschiderilor naturale de la nivelul frunzelor. În interiorul plantei gazdă bacteriile se multiplică și devin suficient de numeroase pentru a ataca planta. Lupta împotriva bacteriilor este de natură preventivă și constă în păstrarea curată a grădinii eliminarea si arderea resturilor vegetale, efectuarea cu atenție a lucrărilor (de evitat rânirea plantelor). Ținând cont de faptul ca bacteriile au nevoie de apă sunt de evitat stagnările de apă și stropirea frunzelor. Întrucât razele ultraviolete ucid o mare parte din bacterii plantele trebuie sa aibă o expunere la soare și trebuie

Putregaiul-cenusiu

asigurată o bună circulație a aerului. În lupta biologică împotriva bacteriilor se urmărește stimularea dezvoltării bacteriilor utile care să controleze răspândirea celor periculoase. În multe cazuri bacteriile si planta gazdă au o relație de ajutor reciproc, cum sunt de exemplu bacteriile de pe rădăcinile leguminoaselor care sintetizează azotul atmosferic si îl transformă în hrană pentru plantă. Ciupercile, mai evoluate si mai complexe trăiesc la nivelul solului, descompun substanța organică, cum pot trăi și în simbioză cu alte organisme sau pot parazita plantele producând micozele. Prevenirea micozelor, se face evitând stagnările de apă din sol, evitând stropirea frunzelor la irigare,  favorizând circulația aerului la nivelul  frunzelor. Tratamentul micozelor se face cu produse pe baza de sulf si cupru care au o toxicitate scăzută și sunt permise de agricultura biologică. La nivel amatorial, pe suprafețe mici bolile fungicide pot fi tratate si recurgând la câteva soluții naturale cu mar fi de exemplu extractul de usturoi si de coada calului, maceratul de urzică.

Parazitii plantelor si remedii naturale

Paduchi

Paraziții sunt animale sau chiar plante care pentru o parte din viață sau pentru toată viața se hrănesc cu organisme vegetale producând efecte destul de grave fără să le ucidă. Paraziții sunt organisme care depind în totalitate de planta gazdă și pot fi specializați; mai clar pot trăi doar pe o anume plantă. Parazitismul este o specie de simbioză în care doar parazitul obține avantaje în detrimentul gazdei. Dintre paraziți insectele cu aparatul bucal, perforează frunzele sau tulpina plantei hrănindu-se cu seva, cu aparatul mandibular sunt capabile să îndepărteze și părți ale plantelor, producând leziuni frunzelor si tulpinilor fiind și purtători de viruși. Tot

Paianjenii-plantelor

la categoria paraziți, chiar dacă nu sunt insecte se pot include păduchii plantelor. Păduchii au aparatul bucal de dimensiuni mai mici decât cel al insectelor, prezenta lor este dificil de observat. Păduchii se dezvoltă în general în ambiente uscate și prăfuite, fiind vizibili pe mugurii tineri ai plantelor. Măsuri de prevenire împotriva paraziților sunt stimularea creșterii viguroase a plantelor, și stimularea dezvoltării imunității naturale utilizând produse chimice tolerate de mediul înconjurător  sau produse naturale cum ar fi maceratul de urzica. Un mod de combatere a paraziților este stimularea și crearea de condiții favorabile dezvoltării prădătorilor naturali ai păianjenilor si insectelor. Omizile trăiesc în colonii în cuiburi închise, se hrănesc cu frunzele si mugurii plantelor producând pagube importante. Combaterea naturală a

Omizi

omizilor se poate face prin îndepărtarea și arderea  ramurilor atacate. Dacă atacul nu este masiv se pot face tratamente cu macerat de usturoi în amestec cu ardei iute, este eficient în cazul în care sunt necesare tratamente locale. Când atacul este masiv, se pot face stropiri cu preparate pe baza de „Bacillus thuringiensis”, care se găsește sub diferite denumiri în comerț: Agritol, Baktane L 90, Thuricide, Bathurin, Tribactur, Thuringin. Se vor utiliza după indicațiile din prospect, sunt ecologice, nu dăunează mediului înconjurător. Plantele se îmbolnăvesc și din cauza greșelilor de cultivare, suferind din cauza condițiilor de viața neadecvate. Temperatura este un factor important, fiecare plantă are o anumita limita termică pentru a se dezvolta armonios. Înainte de a cumpăra semințe o scurtă trecere în revistă a exigentelor termice va fi folositoare, vom ști la ce temperatura semințele germinează și care sunt temperaturile optime pentru dezvoltarea plantei . Și excesul sau lipsa apei pot avea efecte negative în dezvoltarea plantelor. Lipsa apei duce la ofilirea frunzelor și dacă nu se intervine poate duce  la moartea plantei. Excesul de apă, de exemplu în perioada de maturare a fructelor duce la crăparea fructelor, lipsa apei în aceeași perioada duce la căderea lor. Pentru a asigura necesarul de apă terenul nu trebuie să ajungă la saturație completă, irigarea trebuie făcută regulat si pe cât posibil pământul trebuie menținut umed. Cunoscând metodele de transmitere a bolilor, modul în care paraziții se înmulțesc se pot lua măsuri de prevenire eficiente pentru a cultiva plante sănătoase si frumoase, fără a recurge la tratamente chimice.

Cultura asociată

Asociere-legume

Prin cultură asociată se înțelege cultivarea în același timp pe același teren a mai multor feluri de legume. Datorită perioadei de vegetație diferită a legumelor asociate recoltarea se face diferențiat, spațiile libere rămase după recoltat se pot semăna sau planta cu alte legume. Dacă suprafața de cultivat va fi permanent acoperită de legume de-a lungul verii frunzele plantelor vor umbri pământul si vor contribui la menținerea umidității. Foarte eficient pentru păstrarea umidității solului și pentru combaterea buruienilor este stratul de mulci așezat în mod special. Plantele trebuie asociate în așa fel încât să se ajute reciproc în lupta împotriva bolilor și dăunătorilor: Alternanța rândurilor de

Legume-asociate

morcov și ceapă împiedică apariția musculiței morcovului și a cepei; mirosul de țelină și de roșii îndepărtează fluturele verzei, usturoiul apără culturile de bolile fungicide. Respectând regulile culturii asociate grădina va rămâne fertilă mai mult timp deoarece fiecare plantă consumă substanțele nutritive într-un mod diferit, acest mod de cultivare are ca efect echilibrarea substanțelor nutritive din sol. Pentru a satisface nevoile nutritive ale plantelor solul și plantele se pot stropi cu o soluție de zeamă de urzici care va tine în același timp și insectele la distanță. Plantele aromatice influențează gustul legumelor și zarzavaturilor

Flori-si-legume

care cresc în vecinătatea lor. Ținând cont de aceasta mărarul poate fi semănat printre rândurile de cartofi timpurii și printre rândurile de morcov. Ridichile de lună devin mai aromate dacă sunt cultivate cu salvie, plantele aromate țin departe insectele, deci asocierea legumelor cu plante aromate este recomandată pentru o gradină ecologică. Și florile sau plantele medicinale pot fi cultivate cu efecte pozitive împreună cu legumele. De exemplu galbenele și crăițele cultivate în vecinătatea straturilor de legume îmbunătățesc considerabil dezvoltarea legumelor și simultan îndepărtează dăunătorii lor. Cultivarea în acest mod a legumelor va avea ca efect obținerea unui loc plăcut unde să petrecem timpul în mod util și sa ne bucurăm atât noi cât și cei din jurul nostru.

Remedii naturale, tratamente ecologice în grădină

Pelin

Pentru tratarea plantelor în casă și grădină folosirea substanțelor chimice de sinteză trebuie redusă la minim, în locul lor se pot folosi eficient produse mai puțin agresive, ecologice, care să nu afecteze sănătatea oamenilor și animalelor. Atacul bolilor și paraziților la început e limitat deci poate fi controlat folosind remedii naturale; eficiența lor depinde de atenția cu care aceste remedii sunt aplicate. Tratamentele ecologice sunt pe bază de plante sau derivați ale acestora, cu materie primă care nu costă nimic, fiecare își poate procura plantele pentru tratamente din natură unde se găsesc din abundență. Principalele preparate sunt decoctul care se prepară lăsând ierburile în apă rece 24 de ore și apoi se încălzesc 20-30 de minute sau chiar mai mult

Coada calului

cele care au format terminații lemnoase.  Extractul se prepară lăsând ierburile în apă la temperatura mediului ambient, circa 3 zile. Infuzia se prepară vărsând apă fierbinte peste ierburi care trebuie să se lase la macerat încă o zi. Maceratul se pregătește fermentând ierburile o perioadă mai lungă de timp în apă de ploaie, amestecând din când în când. Maceratul e de regulă emană un miros neplăcut, este bun când încetează fermentația, adică când nu mai produce spumă. În toate cazurile lichidul obținut trebuie filtrat și aplicat folosind un pulverizator. Principalele plante care se pot folosi eficient la tratarea ecologică a plantelor sunt: usturoiul și ceapa, pelinul, coada calului, feriga, urzica și ardeiul iute. Usturoiul și ceapa conțin uleiuri esențiale, și substanțe cu proprietăți antibiotice, tratamentele care au la bază aceste plante sunt eficiente la eliminarea insectelor și a bolilor bacteriene și fungicide. Se prepară o infuzie de ceapă și usturoi folosind circa 100 de grame de bulbi mărunțiți pentru 10 litri de apă fierbinte. După ce s-a răcit și filtrat se stropește pe frunzele plantelor. Pelinul, conține substanțe insecticide și antibiotice, care țin la distanță insectele și întărește sistemul imunitar al

Urzica

plantelor cultivate. Se pregătesc circa 500 de grame de ramuri proaspete (30 de grame de frunze uscate) în 10 litri de apă. se prepară o infuzie care se stropește pe frunzele plantelor, ține insectele la distanță, îndepărtează furnicile, este eficient și pentru tratamente împotriva fluturelui de varză. Coada calului are o epidermă care conține mari cantități de siliciu care fortifică tegumentele plantelor și are efecte pozitive la tratarea bolilor fungicide. Se pregătește decoctul folosind 100 de grame de plante pentru 10 litri de apă, se folosește diluat; 1 litru de decoct pentru 5 litri de apă. plantele se stropesc folosind un pulverizator, se poate folosi și maceratul care poate fi preparat după aceiași rețetă și poate fi amestecat cu macerat de urzică. Feriga conține

Feriga

un venin care distruge vitamina B 1 esențială pentru viață. Se poate folosi ca insecticid și pentru tratarea ruginii. Frunzele uscate de ferigă folosite la mulcire țin la distanță melcii. Se pregătesc un kilogram de frunze și rădăcini care se lasă la macerat, preparatul obținut se diluează, o parte preparat și 10 părți apă se stropește pe plante ca insecticid și pentru combaterea ruginii. Urzica una dintre cele mai folosite plante in lupta biologică, conține acid formic (substanța iritantă), frunzele au un conținut bogat in fier azot și alte substanțe care stimulează sistemul imunitar al plantelor cultivate și influențează pozitiv dezvoltarea. Se pregătește maceratul folosind 1 kilogram de frunze proaspete pentru 10 litri de apă, se lasă circa 2 zile la macerat, se stropește pe plante nediluat. Se pot face tratamente preventive cu preparat de macerat de urzică. Ardeiul iute conține un puternic alcaloid care ține la distanță insectele. Se poate prepara un extract din 200 de grame de ardei pentru un litru de apă care se stropește pe frunzele plantelor cultivate. Mai sunt și alte tratamente ecologice dar cred că cele mai folosite și eficiente sunt cele ce au la bază plantele de mai sus, eficiența acestor tratamente ecologice depind de atenția cu care sunt aplicate și de faza de dezvoltare a plantei. Efecte maxime se obțin efectuând tratamente preventive.     

Cultivarea morcovului

Cultivarea morcovului

Eu aș clasifica morcovul după lungimea rădăcinilor și după timpul necesar pentru a ajunge la maturitate: morcov lung, semi-lung și scurt; morcov precoce, semi-precoce și tardiv. La clasificarea după lungimea rădăcinii se poate spune că cele scurte au o lungime pană la 6 centimetri, cele semi-lungi au o lungime pană la 12 centimetri, cele lungi cu o lungime peste 12 centimetri. Morcovul

morcov-2

preferă o climă temperată, un teren de textură medie, puțin argilos și bogat în substanțe organice. La cultivarea morcovului nu sunt adaptate terenurile cu pietriș pentru că duc la bifurcarea rădăcinilor. Poate să pară nefiresc dar rădăcinile morcovului se dezvoltă diferit in funcție de temperatură, cel mai bine se dezvoltă la o temperatură de 10-15 grade, o temperatura de 21-26 de grade încetinește dezvoltarea rădăcinilor. Morcovul fructifică foarte bine fertilizanții organici rămași în sol de la cultura precedentă. Se comportă bine după usturoi si praz. Poate reveni pe aceiași suprafață după 3 ani. Poate fi cultivat împreună cu salata mazăre și ridichi. Cultivat împreuna cu prazul se ajuta reciproc, adică împiedică atacul viermelui de praz și prazul împiedică apariția muștei morcovului. Semănatul se poate face începând din luna martie pentru soiurile precoce, aprilie mai pentru cele semi-precoce; cele târzii se pot semăna la jumătatea lunii iulie. Se seamănă pe rânduri la o adâncime de 4-5 milimetri respectând distanta de 5-6 centimetri între plante pe rând și 20 de centimetri intre rânduri. Înainte de semănat, semințele de morcov se pot amesteca cu puțin nisip. După semănat tasează ușor  terenul pentru a pune în

morcov-3

contact semințele cu solul și pentru a grăbi în acest fel germinația. Când plantele de morcov încep sa răsară, dacă sunt prea dese se pot rări (când au o înălțime de 3-4 centimetri), lăsând o distantă de 5-6 centimetri între plante pe rând. Dacă terenul a fost fertilizat pentru premergătoarea morcovului nu este necesară o nouă fertilizare. Trebuie evitat pe cat posibil administrarea de gunoi de grajd proaspăt întrucât duce la dezvoltarea bolilor criptogamice și creează un microclimat favorabil dezvoltării muștei morcovului. În cazul în care sunt necesare irigări trebuie acordată atenție temperaturii apei, o temperatură scăzuta duce la crăparea rădăcinilor. Recoltarea se face eșalonat în funcție și de perioada de semănat. Morcovii, lăsați pentru o perioada mai lungă de timp în pământ, au partea din mijloc tare și fibroasă. Morcovul poate fi atacat de musca morcovului, care depune ouăle pe  frunze și larvele intră în rădăcini compromițând recolta. Pentru prevenirea atacului acestui parazit pate fi cultivat împreună cu praz sau se poate semăna în contratimp cu perioada în care musca depune ouăle. Respectând câteva reguli de cultivare, umiditatea solului, distanța între plante, fertilizarea, morcovul are o bună rezistență la boli și dăunători și se dezvoltă sănătos.

Ce semănam în martie?

sfecla-rosie

În martie se pot semăna în grădină o mulțime de legume: usturoi, ceapă, sfeclă roșie, morcov,  salată, cartofi, mazăre, praz,pătrunjel, ridichi. Câteva au perioadă scurtă de vegetație, lasă terenul liber la sfârșitul lunii aprilie începutul lunii mai deci nu vor ocupa spațiul din gradină până toamna târziu. Câteva idei pentru semănatul timpuriu: sfecla roșie, preferă un teren bogat în substanțe organice cu textură medie săpat adânc. Se seamănă la o adâncime de trei centimetri,  la o distanță între rânduri de 40 de centimetri între plante pe rând de 20 de centimetri. Terenul se sapă toamna, se incorporează în sol 200 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați, la o adâncime de 30-35 de centimetri. Principala lucrare de întreținere este prășitul,

morcov-2

elimină buruienile și menține aerisite rădăcinile, simultan se poate face și răritul, când plantele au patru frunze. Recoltarea se face când terenul este uscat și rădăcinile au ajuns la mărimea corespunzătore. De regulă poate fi recoltată după 70-90 de zile de la semănat. Morcovul poate fi semănat cu rezultate bune pe terenuri argiloase, bogate în substanțe organice, fără stagnări de apă. Dezvoltarea rădăcinilor la morcov sunt influențate de temperatură, cel mai bine se dezvoltă la o temperatură de 10-15 grade Celsius. Fructifică substanțele organice rămase de la cultura precedentă, poate reveni pe aceiași suprafață după 3 ani. Premergătore la morcov: usturoi și praz. Se semănă pe rânduri la o distanță de 20 de centimetri între rânduri și 5-6 centimetri între plante pe rând. Semințele se pot amesteca cu nisip, dacă distanța după răsărit nu este cea corespunzătoare se răresc când au o înălțime de 2-3 centimetri si au patru frunze.  Morcovul poate fi recoltat la circa două luni după semănat, când frunzele încep să se îngălbenească. Dacă morcovul rămâne prea mult timp în pământ mijlocul devine lemnos și dur. Salata are un ciclu vegetativ relativ scurt, 55-80 de zile in funcție de soi, poate

salata

fi semănată cam tot timpul în spațiile goale din grădină ca cultură secundară, după ce se recoltează lasă locul liber culturii principale. Poate fi semănată la o distanță între rânduri de 15-20 de centimetri, la o adâncime de circa 0,5 centimetri. Cred că se pot cumpăra din comerț semințe de amestecuri de salate, de culoare roșie si verde care au un aspect frumos în grădină și în farfurie. Prazul se seamănă spre sfârșitul lunii martie la mai puțin de 1 centimetru adâncime, o distanță între rânduri de 25 de centimetri și între plante pe rând de 12-15 centimetri. Lucrări de întreținere prășit, rărit, înainte cu 30 de zile de recoltare se poate face și o bilonare, tulpina în acest caz devine albă și frumoasă. Ridichea poate fi semănată la o adâncime de circa 3-4 centimetri,  o distanță între rânduri de circa 20 de centimetri, si între plante pe rând se 7-8 centimetri. Dacă semănatul s-a făcut prea des se pot rări plantele la prășit. Ridichea, ceapa verde, salata, mazărea pot fi cultivate ca culturi secundare, vor lăsa liber terenul la începutul lunii mai când se răsădesc culturile principale. MAZĂRE, PĂTRUNJEL.

Tratamente naturale

Tratamente naturale in gradina pe balcon si pe terasa

ardei-i8

Remedii naturale

Tratamentele plantelor în casă, în grădină și pe balcon se fac folosind produse naturale, ecologice. Dacă atacul paraziților și bolilor este în fază incipientă poate fi controlat folosind remedii naturale. În categoria remediilor naturale intră produsele pe bază de plante, care aplicate corespunzător au o eficiență ridicată mai ales dacă sunt preparate și aplicate corespunzător. Avantajul folosirii acestor produse este că de cele mai multe ori au cost zero, nu poluează mediul înconjurător și mai ales nu sunt toxice pentru om și animale. Aceste preparate sunt decoctul, extractul, infuzia și maceratul. Decoctul se prepară lăsând în apă rece plantele 24 de ore, după care se încălzesc până aproape de temperatura de fierbere.  Extractul de plante se prepară lăsând ierburile în apă la temperatura mediului ambient circa 3 zile. Infuziile se prepară vărsând apă fierbinte peste ierburi, care se lasă la macerat cel puțin o zi. Maceratul se obține fermentând ierburile în apă de ploaie două trei zile sau mai mult; se poate folosi când procesul de fermentație s-a încheiat și apa are culoare închisă. Infuziile,

afide-paduchi

decoctul,maceratul, extractul se prepară folosind ierburi și plante care cresc în natură și care practic nu costă nimic. Aceste plante sunt: usturoiul, pelinul, coada calului, feriga, urzica, tabacul, ardei iute, și mai sunt și altele dar acestea sunt cele mai folosite. Usturoiul poate fi folosit ca insecticid eficient, și chiar ca antibacterian și fungicid. Pelinul, are efect ca antibiotic natural și insecticid. Coada calului are un efect fungicid și insecticid, ajută la eliminarea insectelor și ține la distanță bolile fungicide. Feriga se folosește la tratarea ruginii, a păduchilor și a insectelor. Frunzele pot fi folosite și la mulcirea solului. Urzica este probabil una dintre cele mai utilizate la combaterea naturală a bolilor și dăunătorilor. Datorită conținutului ridicat de acid formic  ține departe insectele, dar are efete pozitive și la combaterea bolilor fungicide și bacteriene. Tabacul, datorită conținutului ridicat de nicotină, se utilizează ca înlocuitor al produselor chimice de sinteză. Se recomandă folosirea localizată, poate avea efecte negative asupra albinelor. Ardeiul iute poate fi folosit cu efecte forte bune la combaterea insectelor și a afidelor. La cultivarea legumelor pe spații mici, aceste plante sunt folosite cu succes în tratarea bolilor și dăunătorilor. Agricultura biologică în mare parte are la bază cunoașterea proprietăților acestor plante și folosirea lor pentru a ține departe bolile și dăunătorii.  

Calendar de gradina

Calendarul  gradinitei

Iulie

• Dupa ce trandafirii au inflorit se face o fertilizare
  

  iuliese iriga regulat plantele din ghivece

• Se leaga plantele agatatoare
• Se seamana plantele bienale
• Se ecolteaza legumele, ierburile aromate si fructele
• Se taie ramurile plantelor perene care au inflorit
• Se pregateste gradina pentru plecarea in concediu

August

• Se pozitioneaza plantele din ghivece in spatiile libere de pe alei
• Se tunde gazonul si se poate face o ultima fertilizare, impreuna cu irigarea
• Se repara gazonul in zonele unde s-a deteriorat
• Daca sunt prezente se despartesc plantele acvatice
• Se iriga si eventual fertilizeaza plantele din ghivece
• Se curata plantele care au inflorit
• Se recolteaza fructe legume si ierburile aromate
  

  August

• Se pot planta arbori si arbusti coniferi

Septembrie

• Se organizeaza bulbii pentru flori
• Se plateaza bulbii pentru flori care infloresc primavara devreme
• Se tunde gazonul fara se se fertilizeze
• Se taie gardul viu si plantele agatatoare
• Se fertilizeaza cu compost sau gunoi de grajd gardurile vii
• Se despartesc si se rasadesc plantele perene

Octombrie

• Se adapostesc plantele sensibile la frig
• Se scot din pamant bulbii plantelor care nu rezista la frig si se conserveaza in locuri ferite de ger
• Se indeparteaza resturile vegetale ale plantelor anuale
  

  Noiembrie

• Se tunde pentru ultima data gazonul
• Se protejeaza radacinile  plantelor de pe borduri si straturi cu un strat de frunze uscate
• Se inchid si se golesc conductele de apa si sistemul de irigatii

Noiembrie

• Daca nu a inghetat se mai poate planta cate ceva  (ceapa, usturoi)
• Se pot taia unele ramuri ale pomilor fructiferi
• Se protejeaza plantele din ghivece impotriva gerurilor
• Se face curatenie in gradina
• Se pot pregati mici adaposturi pentru pasarele

Decembrie

• Se protejeaza arborii delicati
• Se controleaza plantele din ghivece, eventual se poti iriga cu o picatura de apa
  

  Decembrie

• Se pot pregati ramuri verzi din gradina pentru podoabe de Craciun

Ianuarie

• Se intretin uneltele de gradinarit
• Se da mancare la pasarele
• Se lucreaza la proiecte si assolamente pentru noul an vegetativ

Februarie

• Se pot incepe taierile la arbori fructiferi si la vita-de-vie, daca temperaturile permit
• Se poate incepe fertilizarea gradinii
• Se pot planta (daca temperaturile sunt pozitive) arbusti si plante perene
• Se indeparteaza florile uscate ramase pe plante din anul trecut
• Se taie tufusurile si plantele agatatoare

Martie

• Se incepe curatenia in gradina
• Se pot curata trandafirii si arborii fructiferi care infloresc tarziu
  

  Martie

• Se scot din adaposturi plantele protejate
• Se pozitioneaza givecele cu plante la soare si caldura
• Se despartesc si transplanteaza plantele perene
• Se pregatesc rasaduri de flori si legume
• Se indeparteaza frunzele uscate de pe plantele ornamentale si arbusti

Aprilie

• Se grebleaza si se seamna gazonul
• Se scot la aer plantele din ghivece
• Se fertilizeaza florile din gradina
• Se pot planta bulbi a caror plante vor inflori vara
• Se pot rasadi plante perene
• Se pregateste terenul pentru cultivarea legumelor
• Se fertilizeaza

Mai

• Se duc afara plantele anuale, ierburile aromate, plantele din ghivece
• Dupa ce infloresc se curata plantele de flori (liliacul)
  

  iunie

• Irigari regulate
• Combatere daunatori
• Se fertilizeaza si se tunde gazonul
• Se seamana si se rasadesc legumele
• Se iriga regullat plantele din ghivece

Iunie

• Se taie gardurile vii
• Se indeparteaza florile trecute
• Se tunde si iriga gazonul
• Se elimina ierburile nedorite
• Se pun araci sau structuri de sustinere plantelor agatatoare si legumelor
• Irigari regulate ale plantelor din ghivece
• Se indeparteaza varful de crestere la rosii si vinete

Mazare in gradina

Cultivare mazare in gradina 

Mazare-1

Mazărea este o plantă legumicolă anuală cultivată pentru consumul semințelor  verzi. Sunt multe soiuri de mazăre dar pentru a simplifica se pot împarți în mazăre pitica, mazăre de talie mijlocie și mazăre de talie înalta. Mazărea de talie mijlocie si înalta are nevoie de araci sau de rețele de susținere pentru a se dezvolta pe verticală. Mazărea pitica poate ajunge la înălțimi de 30-50 de centimetri, mazărea de talie mijlocie ajunge la înălțimi de 70-130 centimetri iar mazărea de talie înalta ajunge si la înălțimi de 180 centimetri. Mazărea nu este o legumă foarte exigentă în ceea ce privește terenul, se mulțumește cu un sol de textura mijlocie cu un pH ușor acid sau neutru. Terenul

Mazare-2

trebuie sa fie bine drenat, mazărea preferă un sol umed dar fără stagnări de apă. Clima preferata de mazăre este cea temperată, suporta bine frigul pentru o perioada scurtă de timp mugurii tineri rezistă și la temperaturi sub 0 grade. Mazărea se poate cultiva pe același teren după trei sau patru ani, se poate cultiva împreuna cu morcovi, varza, cartof si ridichi. Nu este bine sa fie cultivată cu usturoi, ceapă sau pătrunjel. Se pot folosi diferite metode de semănat la mazăre, cea mai simpla este metoda de semănat în cuiburi pe rând. Pentru soiurile de mazăre de talie mijlocie și înalta se poate folosi si metoda de semănat pe rânduri duble alternate; adică  se seamănă doua rânduri la o distanta de 40-80 de centimetri se lasă un interval de 70-110 centimetri (mai simplu două rânduri și un interval). În acest fel se poate întreține bine cultura și mai ales se pot folosi eficient structuri sau rețele pe care mazărea se va

Mazare-3

dezvolta pe verticală. Metoda de semănat în cuiburi pe rând poate fi folosită la cultivarea soiurilor de mazăre pitică. Distanta între rânduri la mazăre este diferita în funcție și de soiul cultivat; poate fi de 10-15 centimetri între plante pe rând si o distanta de 45-60 de centimetri între rânduri la soiurile pitice. Soiurile de talie mijlocie se seamănă lăsând 70 de centimetri între rânduri; soiurile de talie înalta au nevoie de mai mult spațiu, distanța poate fi și de 1000 de centimetri. Adâncimea de semănat la mazăre in gradina este de 3-5 centimetri, perioada de germinație este de 10-15 zile în funcție de temperatura și umiditate. Mazărea germinează si la temperaturi de 1-2 grade Celsius, de aceea se poate semăna începând cu prima jumătate a lunii martie, până la

Mazare-4

sfârșitul lunii aprilie. Mazărea în caz de secetă și de temperaturi ridicate înflorește anticipat dar cu efect negativ în ceea ce privește calitatea și cantitatea de boabe produse. Mazărea se cultivă fără fertilizare valorifica bine substanța organică rămasă de la culturile premergătoare. Daca este posibil se poate face irigarea culturii de mazăre cu efecte pozitive asupra calității și productivității. Pe durata perioadei de vegetație se execută una sau doua prașile pentru eliminarea buruienilor și pentru menținerea aerisită a rădăcinilor, simultan cu prașila se face și mușuroitul. Mazărea fructifică de la rădăcină spre vârf, recoltarea la mazărea în grădină se face manual prin ruperea păstăilor eșalonat, puțin înainte să ajungă la maturitate, când boabele din păstaie sunt mari dar strânse între degete nu se divid în doua și nu au aspect făinos. Recoltarea păstăilor stimulează planta să formeze noi flori si fructe. Mazărea se număra printre legumele cu ciclu scurt de vegetație, semănată în martie lasă liber terenul la sfârșitul lunii mai, poate fi o bună premergătore, lasă terenul curat de buruieni și bogat în azot.